Localizarea geografică a Comunei Padina pe harta Județului Buzău
1.1 Localizare geografică
Padina este o comunitate rurală din Extremul Sud-Est buzoian situată la hotarul dintre Câmpia Buzăului si Bărăgan, un sat aparent periferic, dar nici¬decum în afara istoriei si civilizaţiei. La margine de lume, cu o geografie centrifugă, Padina se afla la intersecţia a trei judeţe: Buzău, Brăila si Ialomiţa.
Pe o axă de la nord la sud, această localitate poate fi descoperită la mijlocul DN 2C care leagă Buzăul de Slobozia, respectiv la 54 Km si 700 metri de Buzău . Limitele geografice includ la Nord si vest vecinatăţile cu oraşul Pogoanele, comunele Largu, Luciu si Scutelnici; la sud hotarul cu satele ialomiţene Cocora, Colelia, Miloşeşti până la Movila Ciocilor, unde se termină hotarul judeţului Ialomiţa; la est se află limitele cu comuna buzoiană Ruşeţul şi cu cea brăileană – Ciocile .
Conform http://wikimapia.org, site specializat în locaţiile geografice de pe glob,localitatea Padina are urmatoarele coordonate: (44°49’47″N 27°7’12″E).
1.2 Caracteristici geografice
Suprafaţa comunei Padina (15350 ha sau, după alte surse, 18680 ha.) o plasează printre cele mai întinse din judeţul Buzău , în primul rând datorită pământului arabil (peste 12.000 ha.), la care se adaugă vatra satului, islazurile şi pădurea de salcâmi. De altfel, încă din sec. al XIX-lea, moşia Padina-Macoveiul era catalogată ca fiind cea mai întinsă din judeţul Buzău.
Relieful poartă amprenta câmpiei, un şes monoton întrerupt din loc în loc de câteva movile . Dacă partea de sud a teritoriului are rezonanţe ale Bărăganului, în nord, dunele de nisip au făcut ca zona sa fie considerată în trecut ,,arenosă şi care produce colelie, făcând mult rău oilor” . Însă, calitatea solului este deose¬bită, în bună parte fiind cernoziom de fâneaţă (freatic umed), iar în sud un sol cu cernoziom incipient si slab levigat.
Încadrat la capitolul zona cu băltiri, teritoriul comunei Padina a avut în trecut mai multe smârcuri şi lacuri, în anii ’70, o bună parte a acestora fiind desecate.
Structura geologică a pământului de aici este asociată Holocenului, având drept carac¬teristici pietrişurile si nisipurile.
Zona are o clima relativ placută, expusă însa secetei si vânturilor. Temperaturile medii indică în ianuarie -3 C, iar in iulie +22 C . Climatul prezintã un pronunţat grad de continentalism, care se caracterizeazã prin contraste mari de la varã la iarnã. Datoritã poziţiei geografice, ca un imens fund de sac, așezat între Carpaţi si Balcani, în timpul iernii, masele de aer rece continental de pe întinsurile euroasiatice, iar în timpul verii, curenții de aer uscat și fierbinte dinspre Mediterana si Africa, pătrund în zonă, dând o notă excesivă și specificã de ariditate.
Voi încerca sã completez imaginea despre relieful şi climatul Bãrãganului prezentând o descriere foarte sugestivã a regiunii, aşa cum apãrea ea în veacul al XIX-lea: ,,Cât vezi cu ochii e numai câmp. Ici, colo, un sat, patã albãstruie în zarea îndepãrtatã, pune hotar şesului care pare fãrã sfârşit. Câmpia e goalã, luminoasã si fãrã umbrã, doar movilele şi cumpenele puţurilor împrăştiate pe tot întinsul ei, îi întrerup uniformitatea. Clima Bãrãganului e secetoasã”.
Această zonă expusă viscolului şi aridităţii verilor secetoase, totuşi, a înregistrat cele mai mari precipitaţii din sudul judeţului (542,5 mm-limita precipitaţiilor maxime).
Padina include o simbioză a vegetaţiei de nisipuri, silvostepei si vegetaţiei de luncă . Pădurea de salcâmi, islazurile, toate concurează culturile agricole, oferind acea nuanţă verde vizibilă pe fotografiile din satelit corespunzătoare teritoriului comunei Padina.
Satul are o populaţie de 4854 de locuitori, conform ultimului recensământ din 2002 . Evoluţia demografică a fost însă fluctuantă, descendentă, în special la sfârşitul sec. al XX-lea, în contextul industrializării excesive promovate de regimul comunist care a dus la un exod rural fără precedent, amplificat în prezent de consecinţele ale libertăţii de mişcare a persoanelor.
În cursul istoriei, evoluţia demografică a fost marcată de câteva repere: la începutul secolului al XIX-lea, conform Hărții ruse de la 1835, satul avea 120 de gospodării ; Catagrafia domnească din Ţara Românească (1838) menţionează 322 de gospodării cu 1600 de locuitori ; în 1842, Padina este menţionată ca sat în Plasa Câmpul, cu 295 de familii, pentru ca la 1857, popu¬laţia satului să fie estimată la 258 de familii ; la 1900, Marele Dicţionar Geografic al României indica 2820 locuitori pentru Padina, care locuiau în 541 case .
În mod cert, populaţia a fost în creştere până în a doua parte a secolului al XX-lea, ajungând în 1971 la 7757 locuitori , iar în 1975, la 7780 locuitori , după care a urmat o descreştere progresivă până la 3451 de locuitori, câţi numără astăzi, conform recensământului din 2021.
