Primaria Padina

Info Comuna

Informatii de interes public

Compartimente

Alte informatii publice

Servicii

Din Satu-Nou, cu drag!

M-am născut în comuna Padina, Satu-Nou cu aproximativ 65 ani în urmă. Pentru mine, ca ăi pentru mulți alți consăteni, aceasta localitate este raiul copilăriei noastre, este locul unde ne întoarcem cu drag până la sfârșitul zilelor. Îmi aduc aminte mereu de o întâmplare de demult, când o fata din vecini, trimisa cu forta la Brasov pentru a îngriji un nou nascut, scria cu disperare parintilor ei sa o aduca acasa pentru ca, citez: “mi-e dor si de nalba de pe sant”.

Fiecare padinean, fie el muntean sau cojan plecat în lume, are, sunt sigur, felul lui de a-si manifesta dorul si afectiunea fata de tinuturile natale. Eu am de zeci de ani acelasi ritual. Ma opresc la casa parinteasca, astazi locuita numai de sora mea, o fiica destoinica a acestei localitati, fosta profesoara si directoare de scoala, unde “dau roata” gradinii salutând si mângâind din priviri pomii, butucii de vie, tufele de trandafiri. Merg apoi în casa, parcurg fiecare camera, cu toate obiectele dragi si numai dupa aceea ma asez la masa si stau la taifas cu sora mea pâna târziu în noapte. Tot ce se întâmpla în sat este trecut în revista: cine s-a nascut, cine s-a casatorit, cine a disparut dintre cei vii etc.

Când eram mai tânar obisnuiam sa plec cu masina, însotit de familie sau nu, prin împrejurimile Satului-Nou, despre care am cele mai vii amintiri. Mergeam spre padure, altadata si acum o mândrie a Padinii, o luam pe Drumul-Padurii pâna la fosta vie a CAP, un domeniu care aminteste de priceperea si harnicia locuitorilor padineni si conduceam mai departe depanând amintiri: “ Aici pe dreapta erau baltile lui Bodros unde vara puneam cânepa la topit sau aduceam vitele la pascut, aici am ajuns la Balta Mare de la Drumul Buzaului, aici a fost cândva conacul lui Manda si al barbatului ei, ciobanul Ion Șchiopul, cosmarul micilor pastori de vite. Ma întorceam spre Padina pe alt drum vizitând locul cel mai drag al copilariei mele-via familiei noastre-2 ha de teren împartite de bunicul din partea mamei în mod egal, lui si celor 3 fete ale sale. Aici aveam si o casuta unde abia asteptam sa dormim pe vremea culesului de struguri.

Altadata mergeam pe partea cealalta a satului, de-a lungul islazului comunal, care altadata avea sute de hectare si era împrejmuit de o liziera de padure, locul preferat de servit prânzul si de odihna al truditorilor câmpului. Paraseam islazul si ajungeam la vestita Balta a Zefirei (o cunoscuta mosiereasa a locului) de unde ne coseam vara papura si stuf pentru trebuintele gospodariei.

Mereu am în minte Padina copilariei si adolescentei mele. De aceea nu am uitat-o nici când preocuparile si viata m-au dus pe alte meleaguri. Prin anii 90 mi-am scris si am sustinut la Academia de Studii Economice, Bucuresti, teza mea de doctorat, intitulata „Mutatii în structura sortimentala a marfurilor oferite în mediul rural în conditiile economiei de piata” în care un capitol este dedicat specificului activitatilor de comert din comuna Padina. Am propus atunci înfiintarea unor sisteme integrate, productie agricola-comert, care sa valorifice prin lanturi zonale de unitati proprii tot ce se produce în culturile agricole si în gospodarii (unde fermierii si micii producatori individuali detin actiuni în firma de comert). Ma bucur sa constat ca în prezent sunt în tara asociatii de ferme agricole cu unele începuturi de lanturi de magazine proprii.

Închei prin a va asigura ca am o consideratie profunda pentru fiii satului (cadre didactice, cadre medicale, personal administrativ si de conducere din Primarie si altii) care, dupa studii, s-au întors în localitate pentru a contribui la dezvoltarea si modernizarea asezarii si, bineînteles, la cresterea bunastarii consatenilor.

Cu salutari si urari de bine!

Profesor universitar doctor Mihai Papuc